Exhizine

Acest număr al revistei Intermedia a fost produs sub umbrela de firmă Kinema Ikon, cu maşina de cusut marca mancalin, pe masa de disecţie de la mirobolanta locaţie a KF-ului arădean, în contextul unor întîlniri deloc întîmplătoare, cu foarte tineri creatori de obiecte estetice din familia marginală a culturii alternative.

Intîlnirile respective s-au lăsat cu nişte discuţii contradictorii şi constructive, fiind vizată în egală măsură şi conţinutul/structura unei expoziţii, avînd aceaşi temă cu revista. Nu pot să ştiu cum va fi nici revista nici expoziţia, dar m-a surprins plăcut efectul de brainstorming care a indus spre o modalitate cel puţin inedită, ce poate constitui un soi de brand pentru cele două produse anuale, un fel de hibrid între exhibition şi magazine, să-i zicem exhizine.

Adică, toate lucrările autorilor au fost concepute în aşa fel încît cele o sută de pagini ale revistei (20/20) să poată fi “desfăşurate” pe o lungime de douăzeci de metri, pe simeza de la KF. Mă grăbesc să menţionez că sintagma “lucrare de autor” pierde cel puţin parţial din semnificaţia sa atestată deoarece propunerile auctoriale prezentate sub forma de expresie a unor layere personalizate stilistic au suportat în toate etapele de producere intervenţii provocatoare din partea celorlalţi componenţi ai acestei lucrări colaborative. Practic avem de-a face cu un demers interactiv în cursul procesului de producere a operei, interacţiune care va putea fi continuată la nivelul receptorilor ce vor avea la dispoziţie o bandă albă de lngimea lucrării /20 m./ precum şi decupaje de imagini, creioane de cărbune, cariocca şi alte instrumente de intervenţie. Plus ambientul acustic cu muzici experimentale, modulate mai discret în timpul expunerii unor proiecte in progress de către invitaţi la workshop.

Sînt puţine contribuţiile membrilor clasici (sic), astfel că majoritatea lucrărilor au fost produse de către foarte tinerii creatori – KInext – aparţinînd de ceea ce numesc cu obstinaţie deja obositoare, split generation.

Despre caracteristicile generaţiei cu pricina am mai scris în Catalogul kinema ikon, în penultimul număr al Intermediei, în revista Secolul 21/06 şi nu e cazul să dau în redundanţă, punctînd doar datele esenţiale: trăiesc şi produc într-un alt context socio-politic, sînt liberi să circule în lumea largă, beneficiază de noile tehnologii digitale şi de mijloacele de comunicare telematică, libertate de creaţie tout azimut, au alt model de abordare a realităţii, sînt eclectici, ironici şi ludici cît încape, practică fără complexe transcenderea genurilor şi mediilor analogico-digitale, manifestă o atracţie specială pentru toate tipurile de culturi alternative care constitue şi surse de inspiraţie pentru proiectele lor acustico-muzicale, pe care le prezintă în cafenele, cluburi, librării şi în alte spaţii neconvenţionale, ca evenimente de gen DJ/VJ sau intervenţii în zona culurii urbane. In fine, de apreciat la superlativ faptul că nu fac pasiune pentru tot soiul de militantisme stîngiste care bîntuie prin teritoriul actual al artei contemporane şi că sînt total opaci la plicticoasele presiuni curatoriale, asumîndu-şi singuri proiectul, produsul şi modul de reprezentare publică – DIY...

Toate aceste caracteristici expuse sintetic pot fi regăsite într-o formă de expresie particulară în “blockbuster”-ul propus prin revistă, expoziţie, workshop şi dvd-ul conţinînd evenimentul interdisciplinar organizat de către MLR.

De ce freestyle 2 şi de ce nu un vector tematic mai trendy…

Pentru că foarte tinerii creatori în discuţie, dincolo de calităţile enumerate, fac un adevărat blocaj psihologic, dublat cu alergie mentală, doar la auzul binomului temă-tematică, mai ales atunci cînd acesta este urmat de obligaţia transmiterii unui mesaj extraestetic către un public ţintă etcaetera. Aşa se face că toate tentativele de factură ”tematică” au eşuat şi ar fi o crimă curatorială să li se impună o astfel de direcţionare doar pentru a se încadra în mainstream.

Stilul liber – altfel decît stilul smucit – presupune eliberarea de clişeele convenţionale sau în vogă dar şi eliminarea tuturor schemelor de mult epuizate, precum şi a „mesajelor” impuse de altcineva decît de propria conştiinţă auctorială.

Aşadar, ludicul ca principal mod de a fi eliberat de stereotipuri obositoare, dar şi ca important mijloc de creaţie prin recursul detaşat la procedeele citatului, pastişei şi parafrazei, vizînd empatic subculturile care-i pasionează, şi nu în ultimul rînd intervenţia interactivă prin care este amplificată miza jocului creativ.

Autorii lucrării au procedat conform mărcilor specifice deja menţionate, dar într-o varietate stilistică individuală suficent de accentuată ca să le facă dificilă articularea operei ca structură unitară, ajutaţi fiind de capacităţile multimediale oferite de către sistemul digital dar şi de imageria synaestetică a grupului.

In momentul finalizării acestui text, unele lucrări erau incerte astfel că numele autorilor vor fi găsite în cuprinsul revistei şi pe simeza expoziţiei de la KF, inclusiv lista invitaţilor din programul de workshop.

george sabau